Distributia: Greta Garbo-Countess Marie Walewska, Charles Boyer-Napoleon Bonaparte.
Pentru acest film nu exista subtitrare si imi cer scuze anticipat.
In ziua de 1 ianuarie 1807, cortegiul imparatului Napoleon Bonaparte s-a oprit in orasul polonez Brone, pentru schimbarea cailor. Evenimentul a adunat o multime fara numar, prin care cu greu si-au facut loc doua femei, incercand sa ajunga pana la generalul Duroc, maresalul palatului.
Una din ele, blonda cu ochi albastri si stralucitori, l-a impresionat pe general, cand a vazut-o. Ea a declarat ca este emotionata de faptele de arme ale imparatului si doreste sa-si exprime chiar in fata lui admiratia pe care i-o poarta.
Duroc n-a putut s-o refuze, a prezentat-o suveranului, iar memorialistii consemeneaza ca Napoleon i-ar fi raspuns:
"Sper sa ne vedem la Varsovia. Acolo voi fi fericit sa aud cuvintele de admiratie pe care minunatele voastre buze doresc sa le rosteasca".
Focul s-a aprins in inima imparatului. Maria Walewska provenea dintr-o veche familie de nobili polonezi, scapatati. Era superba si isi putea gasi un sot pe masura, dar s-a casatorit cu batranul general Walewski, un rus in varsta de 70 ani, de doua ori vaduv, al carui nepot era cu noua ani mai tanar decat noua sa bunica vitrega.
La Varsovia, nu i-a fost greu lui Duroc s-o gaseasca pe necunoscuta si sa-i remita invitatia imparatului la balul organizat de autoritati in cinstea sa. Stupoare: Maria refuza. O asemenea invitatie trebuia adresata sotului, nu sotiei.
Aventura s-ar fi oprit poate aici si ramanea fara urmari, daca un anumit context istoric n-ar fi rascolit in acel moment societatea poloneza.
Dupa 1794, Polonia era invinsa si disparuta de pe harta Europei. Nostalgici, ofiterii polonezi ramasi in viata nu scapau nici un prilej sa-si exprime si patriotismul. Ca dusman al dusmanilor Poloniei, ei vedeau in Napoleon un inger salvator.
Maria s-a lasat cu greu convinsa de ofiteri sa accepte invitatia la bal, dar acolo a evitat sa se intalneasca ochi in ochi cu cel care o invitase.
Dupa cina, ea a primit de la imparat un bilet: "Nu v-am vazut decat pe dvs, nu v-am admirat decat pe dvs. Numai un raspuns de la dvs poate linisti focul care s-a aprins in inima mea".
Sotul a convins-o, Maria a mototolit biletul, dar ofiterii polonezi refuzau sa piarda o ocazie unica: numai Napoleon putea hotari o soarta mai buna pentru patria lor vitregita.
Insusi batranul Walewski, sotul, poate fara sa banuiasca evolutia viitoare a lucrurilor, a insistat staruitor pe langa ea sa nu calce in picioare norocul care se poate cobori nu numai asupra patriei ei, dar si asupra rangului sau, daca ea se va intalni cu cuceritorul Europei.
Memorialistii imparatului insista asupra zbuciumului sufletesc din inima acestei femei. Ea nu se strecurase prin tumultul multimii ca sa vada un barbat frumos. Ea s-a dus convinsa ca dusmanii celor care i-au ingenunchiat tara merita omagiul ei.
Convinsa de anturaj si de insusi sotul ei, Maria accepta sa fie condusa in apartamentul imparatului.
O cina romantica si o conversatie nocturna, atata s-a petrecut atunci intre cei doi, asa cum relateaza memorialistul Las Casas, caruia insusi Napoleon, ajuns pe insula Sfanta Elena, i-a dictat filmul evenimentelor din viata sa.
Cuceritorul Europei a respectat dorinta acestei catolice fervente de a nu cadea in pacat fata de sotul ei si chiar fata de Dumnezeu, dar a obtinut promisiunea ca va veni si in seara urmatoare.
Memorialistii consemneaza scurt si fara echivoc ca, in seara urmatoare, a cazut, totusi, in pacat.
Zarurile erau aruncate. Pentru Maria, nu mai ramanea decat sa gaseasca o formula onorabila, ca sa nu apara in ochii lumii drept o fiinta frivola si destrabalata, ci un fel de sotie sui generis a lui Bonaparte, asa cum chiar el a intitulat-o "sotia mea poloneza". A inceput prin a-i scrie sotului si a-i marturisi totul. Recunostea ca ea nu simtise pana in acea noapte ardoarea adevaratei iubiri si ii judecase pe barbati numai dupa meritele, faptele si comportarile lor in societate. Recunostea ca a trait ceva ce nu mai traise niciodata si ce nici macar nu banuia ca poate sa existe.
Cat despre Napoleon este suficient sa observam ca nu si-a mai continuat calatoria, ca sa intelegem cat pretuia in acel moment noile sentimente. Luna lor de miere a avut loc sub boltile castelului prusac Finckenstein si a durat din aprilie pana in iunie - o luna prelungita.
In iunie, luna de miere s-a terminat, dar aventura abia incepea.
Erau fascinati unul de celalat, chiar daca Maria n-a uitat ca a ajuns in bratele imparatului impinsa de cercurile elitei poloneze, interesata in reinfiintarea Poloniei, stearsa atunci de pe harta Europei. Cum a pus ea problema si ce a discutat in taina cu cel in inima caruia patrunsese atat de adanc, nu stie nimeni, dar cert este ca in acel an 1807, Napoleon a infiintat Marele Ducat al Varsoviei, restaurand astfel patria vitregita a polonezilor.
In treacat fie spus, situatia Marelui Ducat n-avea sa dureze mult. La trei ani dupa nereusita campanie a lui Napoleon in Rusia, in 1815, soarta Poloniei a fost sa dispara din nou de pe harta, pana dupa Primul Razboi Mondial.
Deocamdata, incheindu-si luna de miere, Napoleon isi reia atributiile imperiale si continua drumul intrerupt de neasteptata idila, unica in istorie.
Maria il urmeaza la inceputul anului 1808. Soseste la Paris, unde se intalneste in taina cu iubitul ei - dar cum poate un imparat sa-si pastreze taiele vietii private?
Situatia devine imposibila, tinanad seama ca imparatui mai are si alte planuri. "Sotia poloneza" hotaraste sa paraseasca Parisul. Se instaleaza la Viena, intr-o casa confortabila dar nu luxoasa, in imediata apropiere a palatului imperial Schonbrunn.
"Sotia poloneza" nu mai are loc: a aparut sotia austriaca, Marie Louise von Österreich (12 decembrie 1791 – 17 decembrie 1847). De altfel, oricum aventura nu mai putea continua. Napoleon divortase in 1809 si s-a recasatorit in martie 1810 cu Maria-Luisa, din motive care tin mai mult de interesele statului, decat de vreo idila, asemanatoare celei de odinioara.
La putin timp dupa casatoria cu arhiducesa austriaca, Napoleon afla ca, in ziua de 4 mai 1810 Maria Walewska a nascut un baiat care primeste numele de Alexandre-Florian-Joseph-Colonna Walewski.
Este primul fiu al imparatului si aflarea vestii il facea fericit.
Faptul ca nu avea copii il preocupa foarte serios, mai ales sub aspectul sucesiunii la tron, iar fosta sa sotie, Josephine, care nascuse deja in prima casatorie, reusise sa-l convinga pe imparat ca sterilitatea ii apartinea lui si nu ei.
Copilul Mariei i-a dovedit ca el poate fi tata, lucru confirmat inca o data la 20 martie 1811, cand naste si Maria-Luisa, tot un fiu, Napoléon François Joseph Charles, Duce de Reichstadt (20 martie 1811 - 22 iulie 1832) cel care trebuia sa urmeze la succesiune, dar n-a fost sa fie.Intre timp, prin decembrie 1810, doamna Walewsky se intorsese la Paris, impreuna cu fiul, pentru a-l prezenta tatalui sau natural. Napoleon nu poate ascunde secretul lui Polichinelle, Maria ramane cu copilul la Paris, instalata in elegantul hotel de pe buleverdul d'Anten, unde imparatul ii trimite in fiecare dimineata personalul pentru a primi dispozitiile. Bonaparte i-a instituit o indemnizatie lunara de 10.000 franci si o loja la dispozitie in toate teatrele pariziene. Mai mult decat atat nu putea face pentru ea un barbat insurat cu o alta femeie.
Ne-a ramas o caracterizare, facuta chiar de imparat despre Walewska: "Este incantatoare, este un inger. N-as gresi daca as spune ca are un suflet la fel de frumos ca si infatisarea".
In memoriile sale despre Napoleon, Madame de Kielmannsegge o caracteriza astfel: "Nu era inalta, dar talia era bine proportionata, parul blond, tenul curat, surasul deosebit de agreabil si un timbru in glas care o facea placuta de la primul cuvant; modesta si nepretentioasa, rezervata in gesturi si simpla in toalete, avea toate calitatile sa fie atragatoare, ca femeie".
In primul exil al imparatului, pe insula Elba, Walewska a fost una din putinele persoane care au dorit si au reusit sa-i faca o vizita, intre 1 si 3 septembrie 1814, insotita de sora si de fratele ei. In continuare, destinul celor doi indragostiti de la Finckenstein a urmat drumuri pe cat de diferite, pe atat de triste.
Maria Walewska, ramasa vaduva in acelasi an 1814, s-a recasatorit in 1816, cu un var indeparat al lui Napoleon Bonaparte, contele Philippe-Antoine d'Ornano, și a trăit la Liège, insa, la numai un an de la aceasta casatorie, moare la varsta de 31 de ani, in timp ce nastea al treilea fiu, Rudolph Augustus d'Ornano.
Napoleon, asa cum se stie, a incercat o noua aventura militara, cunoscuta in istorie prin sintagma "cele o suta de zile", dar, dupa spectaculoasa infrangere de la Waterloo, s-a predat Angliei, care l-a exilat definitiv pe insula Sfanta Elena.
Acolo isi va gasi sfarsitul, in 1821, la numai 51 de ani, aproape singur, dupa ce intreg continentul fusese la picioarele lui.
Marie Walewska s-a nascut pe data de 7 Decembrie 1786 si a murit pe data de 11 December 1817.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu